A A A A A

Adiţional: [Canibalism]


Ieremia 19:9
Îi voi face să mănînce carnea fiilor şi fiicelor lor, aşa că îşi vor mînca unii carnea altora, în mijlocul necazului şi strîmtorării, în care- i vor aduce vrăjmaşii lor, şi ceice vor să le ia viaţa.

Ezechiel 5:10
De aceea părinţii vor mînca pe copiii lor, în mijlocul tău, şi copiii vor mînca pe părinţii lor; Îmi voi împlini judecăţile împotriva ta, şi voi risipi în toate vînturile pe toţi ceice vor mai rămînea din tine.

Levitic 26:29
Veţi mînca pănă şi carnea fiilor voştri, veţi mînca pănă şi carnea fiicelor voastre.

2 Regi 6:28-29
[28] Şi împăratul i- a zis: ’Ce ai?’ Ea a răspuns: ’Femeia aceea mi- a zis: , Dă-mi pe fiul tău să- l mîncăm astăzi, şi mîne vom mînca pe fiul meu.`[29] Noi am fiert pe fiul meu, şi l-am mîncat. Şi în ziua următoare i-am zis: , Dă pe fiul tău să- l mîncăm.` Dar ea a ascuns pe fiul ei.’

Plângerile lui Ieremia 4:10
Femeile, cu toată mila lor, îşi fierb copiii, cari le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.

Plângerile lui Ieremia 2:20
Uită-Te, Doamne, şi priveşte: cui i-ai făcut Tu aşa? Să mănînce femeile rodul pîntecelui lor, pruncii desmierdaţi de mînile lor? Să fie măcelăriţi preoţii şi proorocii în Locaşul cel sfînt al Domnului?

Deuteronom 28:53-57
[53] În strîmtorarea şi necazul în care te va aduce vrăjmaşul tău, vei mînca rodul trupului tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi- i va da Domnul, Dumnezeul tău.[54] Omul cel mai gingaş şi cel mai milos dintre voi se va uita rău la fratele său, la nevasta care se odihneşte pe sînul lui, la copiii pe cari i- a cruţat:[55] nu va da nici unuia din ei din carnea copiilor lui cu care se hrăneşte, fiindcă nu- i va mai rămînea nimic în mijlocul strîmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în toate cetăţile tale.[56] Femeia cea mai gingaşă şi cea mai miloasă dintre voi, care, de gingaşă şi miloasă ce era, nu ştia să calce mai uşor cu piciorul pe pămînt, va privi fără milă pe bărbatul care se odihneşte la sînul ei, pe fiul şi pe fiica ei:[57] nu le va da nimic din pieliţa noului născut, pieliţă ieşită dintre picioarele ei şi din copiii pe cari- i va naşte, căci, ducînd lipsă de toate, îi va mînca în ascuns, din pricina strîmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile tale.

Geneza 1:26-27
[26] Apoi Dumnezeu a zis: ’Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt.’[27] Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l- a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i- a făcut.

2 Corinteni 5:8
Da, sîntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.

Luca 16:19-26
[19] ’Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in supţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.[20] La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.[21] Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, cari cădeau de la masa bogatului; pînă şi cînii veneau şi- i lingeau bubele.[22] Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.[23] Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi- a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui,[24] şi a strigat: , Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.`[25] , Fiule`, i- a răspuns Avraam, , adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi- a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit.[26] Pe lîngă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.`

Apocalipsa 20:11-15
[11] Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s'a mai găsit loc pentru ele.[12] Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.[13] Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.[14] Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.[15] Oricine n'a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.

Deuteronom 28:53
În strîmtorarea şi necazul în care te va aduce vrăjmaşul tău, vei mînca rodul trupului tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi- i va da Domnul, Dumnezeul tău.

1 Corinteni 14:34-35
[34] Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.[35] Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică.

Luca 1:37
Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.

Ioan 1:1
La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.

Deuteronom 28:57
nu le va da nimic din pieliţa noului născut, pieliţă ieşită dintre picioarele ei şi din copiii pe cari- i va naşte, căci, ducînd lipsă de toate, îi va mînca în ascuns, din pricina strîmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile tale.

1 Timotei 2:11-15
[11] Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.[12] Femeii nu- i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere.[13] Căci întîi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva.[14] Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s'a făcut vinovată de călcarea poruncii.[15] Totuş ea va fi mîntuită prin naşterea de fii, dacă stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.

1 Timotei 5:3-16
[3] Cinsteşte pe văduvele cari sînt cu adevărat văduve.[4] Dacă o văduvă are copii sau nepoţi dela copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi întîi faţă de cei din casa lor, şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.[5] Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi- a pus nădejdea în Dumnezeu, şi stăruieşte, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni.[6] Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă.[7] Porunceşte şi aceste lucruri, ca să fie fără vină.[8] Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s'a lepădat de credinţă, şi este mai rău decît un necredincios.[9] O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n'aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decît un singur bărbat;[10] să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună.[11] Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti: pentrucă atunci cînd le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou,[12] şi se fac vinovate de faptul că îşi calcă credinţa dintîi.[13] Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă; şi nu numai că sînt leneşe, dar sînt şi limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit.[14] Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea protivnicului niciun prilej de ocară,[15] căci unele s'au şi întors să urmeze pe Satana.[16] Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute, şi să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve.

1 Corinteni 11:2-16
[2] Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.[3] Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.[4] Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.[5] Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă.[6] Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.[7] Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului.[8] În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat;[9] şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.[10] De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.[11] Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.[12] Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sînt dela Dumnezeu.[13] Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită?[14] Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung,[15] pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i- a fost dat ca învălitoare a capului.[16] Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n'avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.

Romanian Bible 1928
Public Domain: 1928 Unbound Bible Biola University