A A A A A

Păcatele: [Adulter]


1 Corinteni 6:18
Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său.

Exod 20:14
Să nu preacurveşti.

Evrei 13:4
Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.

Iacob 4:17
Deci cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat!

Ieremia 13:27
Am văzut preacurviile şi nechezăturile tale, curviile nelegiuite pe dealuri şi în ogoare, ţi-am văzut urâciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te cureţi? Cât vei mai zăbovi?"

1 Ioan 1:9
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

Luca 16:18
Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.

Matei 19:9
Eu, însă, vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte."

Proverbe 6:32
Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.

Romani 7:2-3
[2] Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei.[3] Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.

Marcu 10:11-12
[11] El le-a zis: "Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea;[12] şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte."

Matei 5:27-32
[27] Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu preacurveşti."[28] Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.[29] Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.[30] Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.[31] S-a zis iarăşi: "Oricine îşi va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărţire."[32] Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.

1 Corinteni 6:9-16
[9] Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,[10] nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.[11] Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.[12] Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.[13] Mâncările sunt pentru pântece, şi pântecele este pentru mâncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie; el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.[14] Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa.[15] Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum![16] Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: "Cei doi se vor face un singur trup".

Luca 18:18-20
[18] Un fruntaş a întrebat pe Isus: "Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?"[19] "Pentru ce Mă numeşti bun?", i-a răspuns Isus. "Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.[20] Ştii poruncile: "Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta."

1 Tesaloniceni 4:3-5
[3] Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;[4] fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste,[5] nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu.

Marcu 7:20-23
[20] El le-a mai zis: "Ce iese din om aceea spurcă pe om.[21] Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,[22] furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.[23] Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om."

Matei 15:17-20
[17] Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna?[18] Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.[19] Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.[20] Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om."

Proverbe 5:18-23
[18] Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.[19] Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei![20] Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?[21] Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui.[22] Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui.[23] El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

Ioan 8:4-11
[4] şi au zis lui Isus: "Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.[5] Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?"[6] Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.[7] Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: "Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea."[8] Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.[9] Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.[10] Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: "Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?"[11] "Nimeni, Doamne", I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: "Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.")

Proverbe 6:20-35
[20] Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale:[21] leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât.[22] Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat şi îţi vor vorbi la deşteptare![23] Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.[24] Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.[25] N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.[26] Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine, şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump.[27] Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele?[28] Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?[29] Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.[30] Hoţul nu este urgisit când fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;[31] şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.[32] Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.[33] Nu va avea decât rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.[34] Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n-are milă în ziua răzbunării;[35] nu se uită la niciun preţ de răscumpărare şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

Proverbe 5:3-22
[3] Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul;[4] dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.[5] Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei dau în Locuinţa morţilor.[6] Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge.[7] Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele:[8] depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei,[9] ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;[10] ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;[11] ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor istovi,[12] şi să zici: "Cum am putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?[13] Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?[14] Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!"[15] Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău.[16] Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte?[17] Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine.[18] Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.[19] Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei![20] Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?[21] Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui.[22] Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui.

1 Corinteni 7:1-40
[1] Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.[2] Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.[3] Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.[4] Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.[5] Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.[6] Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă.[7] Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.[8] Celor neînsuraţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.[9] Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.[10] Celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.[11] (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.[12] Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea.[13] Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.[14] Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă, şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.[15] Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.[16] Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta?[17] Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a aşezat Domnul şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am aşezat-o în toate bisericile.[18] Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur.[19] Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.[20] Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat.[21] Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar, dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te.[22] Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod care a fost chemat este un rob al lui Hristos.[23] Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi, dar, robi oamenilor.[24] Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.[25] Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare.[26] Iată, dar, ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este.[27] Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.[28] Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.[29] Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea;[30] cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;[31] cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.[32] Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.[33] Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei.[34] Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă, şi cu trupul, şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.[35] Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.[36] Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite.[37] Dar cine a luat o hotărâre tare şi nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze pe fiica sa fecioară, face bine.[38] Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n-o mărită, mai bine face.[39] O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar, dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.[40] Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

Romanian Bible 2014
© 2010, 2014 Interconfessional Bible Society of Romania