1 Samuel 18

1

David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.

2

În aceeaşi zi, Saul a oprit pe David şi nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.

3

Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui.

4

A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi cingătoarea lui.

5

David se ducea şi izbutea oriunde-l trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.

6

Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând, în sunetul timpanelor şi lăutelor şi scoţând strigăte de bucurie.

7

Femeile care cântau îşi răspundeau unele altora şi ziceau: "Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii."

8

Saul s-a mâniat foarte tare şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: "Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât împărăţia."

9

Şi din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.

10

A doua zi, duhul cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa în mână.

11

Saul a ridicat suliţa, zicându-şi în sine: "Voi pironi pe David de perete." Dar David s-a ferit de el de două ori.

12

Saul se temea de David, pentru că Domnul era cu David şi Se depărtase de la el.

13

L-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus mai mare peste o mie de oameni. David ieşea şi intra în fruntea poporului;

14

izbutea în tot ce făcea, şi Domnul era cu el.

15

Saul, văzând că izbutea întotdeauna, se temea de el;

16

dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra în fruntea lor.

17

Saul a zis lui David: "Iată, îţi voi da de nevastă pe fiica mea cea mai mare, Merab: numai să-mi slujeşti cu vitejie şi să porţi războaiele Domnului." Dar Saul îşi zicea: "Nu vreau să-mi pun mâna mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui."

18

David a răspuns lui Saul: "Cine sunt eu şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?"

19

Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel, din Mehola.

20

Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut.

21

El îşi zicea: "I-o voi da ca să-i fie o cursă şi să cadă sub mâna filistenilor." Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: "Astăzi îmi vei fi ginere."

22

Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: "Vorbiţi în taină lui David şi spuneţi-i: "Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului."

23

Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: "Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate."

24

Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David.

25

Saul a zis: "Aşa să vorbiţi lui David: "Împăratul nu cere nicio zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale filistenilor, ca să-şi răzbune pe vrăjmaşii lui." Saul avea de gând să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor.

26

Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse, pentru ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea hotărâtă,

27

David s-a sculat, a plecat cu oamenii lui şi a ucis două sute de oameni dintre filisteni, le-a adus prepuţurile şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci Saul i-a dat de nevastă pe fiica sa Mical.

28

Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David; şi fiica sa Mical iubea pe David.

29

Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş.

30

Domnitorii filistenilor ieşeau la luptă; şi ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbândă decât toţi slujitorii lui Saul, şi numele lui a ajuns foarte vestit.