Iacob 2

1

Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.

2

Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;

3

şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: "Tu şezi în locul acesta bun!", şi apoi ziceţi săracului: "Tu stai acolo în picioare!" sau: "Şezi jos la picioarele mele!"

4

Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?

5

Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

6

Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor?

7

Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?

8

Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", bine faceţi.

9

Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de Lege.

10

Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.

11

Căci, Cel ce a zis: "Să nu preacurveşti", a zis şi: "Să nu ucizi". Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

12

Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei,

13

căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata.

14

Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?

15

Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,

16

şi unul dintre voi le zice: "Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!", fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

17

Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.

18

Dar va zice cineva: "Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele."

19

Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!

20

Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?

21

Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

22

Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.

23

Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: "Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire"; şi el a fost numit "prietenul lui Dumnezeu."

24

Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

25

Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?

26

După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.