Faptele Apostolilor 11

1

Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.

2

Şi, când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur

3

şi ziceau: "Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei."

4

Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis:

5

"Eram în cetatea Iope; şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine.

6

Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului.

7

Şi am auzit un glas care mi-a zis: "Petre, scoală-te, taie şi mănâncă."

8

Dar eu am răspuns: "Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea."

9

Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: "Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat."

10

Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer.

11

Şi iată că îndată, trei oameni trimişi din Cezareea la mine, au stat la poarta casei în care eram.

12

Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei şi am intrat în casa omului.

13

El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui şi zicându-i: "Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,

14

care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta."

15

Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început.

16

Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: "Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt."

17

Deci dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?"

18

După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: "Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa."

19

Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor.

20

Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.

21

Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.

22

Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia.

23

Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.

24

Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.

25

Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;

26

şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.

27

În vremea aceea, s-au coborât nişte proroci din Ierusalim la Antiohia.

28

Unul din ei, numit Agab, s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a şi fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.

29

Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea,

30

ceea ce au şi făcut; şi au trimis acest ajutor la prezbiteri, prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.