Ioan 20

1

În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

2

A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: "Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus."

3

Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.

4

Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.

5

S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.

6

Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos.

7

Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur.

8

Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut.

9

Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morţi.

10

Apoi ucenicii s-au întors acasă.

11

Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.

12

Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap, şi altul la picioare.

13

"Femeie", i-au zis ei, "pentru ce plângi?" Ea le-a răspuns: "Pentru că au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus."

14

După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.

15

"Femeie", i-a zis Isus, "de ce plângi? Pe cine cauţi?" Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: "Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau."

16

Isus i-a zis: "Marie!" Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: "Rabuni!", adică: "Învăţătorule!"

17

"Nu mă ţine", i-a zis Isus, "căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru."

18

Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.

19

În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: "Pace vouă!"

20

Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.

21

Isus le-a zis din nou: "Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi."

22

După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: "Luaţi Duh Sfânt!

23

Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute."

24

Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.

25

Ceilalţi ucenici i-au zis deci: "Am văzut pe Domnul!" Dar el le-a răspuns: "Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede."

26

După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: "Pace vouă!"

27

Apoi a zis lui Toma: "Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios."

28

Drept răspuns, Toma I-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!"

29

"Tomo", i-a zis Isus, "pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut."

30

Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta.

31

Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.