Ioan 11

1

Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. –

2

Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. –

3

Surorile au trimis la Isus să-I spună: "Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav."

4

Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: "Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea."

5

Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.

6

Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;

7

şi în urmă a zis ucenicilor: "Haidem să ne întoarcem în Iudeea."

8

"Învăţătorule", I-au zis ucenicii, "acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?"

9

Isus a răspuns: "Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia;

10

dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el."

11

După aceste vorbe, le-a zis: "Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn."

12

Ucenicii I-au zis: "Doamne, dacă doarme, are să se facă bine."

13

Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

14

Atunci Isus le-a spus pe faţă: "Lazăr a murit.

15

Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el."

16

Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: "Haidem să mergem şi noi să murim cu El!"

17

Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.

18

Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

19

mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.

20

Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.

21

Marta a zis lui Isus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!

22

Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu."

23

Isus i-a zis: "Fratele tău va învia."

24

"Ştiu", I-a răspuns Marta, "că va învia la înviere, în ziua de apoi."

25

Isus i-a zis: "Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

26

Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?"

27

"Da, Doamne", I-a zis ea, "cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume."

28

După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa Maria şi i-a zis: "A venit Învăţătorul şi te cheamă."

29

Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El.

30

Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.

31

Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: "Se duce la mormânt, ca să plângă acolo."

32

Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: "Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu."

33

Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat.

34

Şi a zis: "Unde l-aţi pus?" "Doamne", I-au răspuns ei, "vino şi vezi."

35

Isus plângea.

36

Atunci iudeii au zis: "Iată cât îl iubea de mult!"

37

Şi unii din ei au zis: "El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?"

38

Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră.

39

"Daţi piatra la o parte", a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: "Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile."

40

Isus i-a zis: "Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?"

41

Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: "Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.

42

Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis."

43

După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: "Lazăre, vino afară!"

44

Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: "Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă."

45

Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

46

Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.

47

Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: "Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.

48

Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul."

49

Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: "Voi nu ştiţi nimic;

50

oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?"

51

Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.

52

Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

53

Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.

54

De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

55

Paştile iudeilor era aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se cureţe.

56

Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: "Ce credeţi? N-are să vină la praznic?"

57

Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.