Luca 24

1

În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.

2

Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

3

au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.

4

Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.

5

Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: "Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?

6

Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,

7

când zicea că: "Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie."

8

Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

9

La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

10

Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele.

11

Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.

12

Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

13

În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;

14

şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

15

Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.

16

Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

17

El le-a zis: "Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?" Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.

18

Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: "Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?"

19

"Ce?", le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: "Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.

20

Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?

21

Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

22

Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

23

nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu.

24

Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut."

25

Atunci Isus le-a zis: "O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!

26

Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?"

27

Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

28

Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

29

Dar ei au stăruit de El şi au zis: "Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut." Şi a intrat să rămână cu ei.

30

Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.

31

Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

32

Şi au zis unul către altul: "Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?"

33

S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc

34

şi zicând: "A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon."

35

Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

36

Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: "Pace vouă!"

37

Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.

38

Dar El le-a zis: "Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

39

Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu."

40

(Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)

41

Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: "Aveţi aici ceva de mâncare?"

42

I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.

43

El le-a luat şi a mâncat înaintea lor.

44

Apoi le-a zis: "Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi."

45

Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

46

Şi le-a zis: "Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi.

47

Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.

48

Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

49

Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus."

50

El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

51

Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.

52

După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

53

Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.