Luca 1

1

Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,

2

după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi au ajuns slujitori ai Cuvântului,

3

am găsit şi eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,

4

ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.

5

În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron şi se chema Elisabeta.

6

Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.

7

N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.

8

Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,

9

după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.

10

În ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.

11

Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere.

12

Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut; şi l-a apucat frica.

13

Dar îngerul i-a zis: "Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.

14

El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.

15

Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.

16

El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor.

17

Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El."

18

Zaharia a zis îngerului: "Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevasta mea este înaintată în vârstă."

19

Drept răspuns, îngerul i-a zis: "Eu sunt Gabriel care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.

20

Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor."

21

Norodul însă aştepta pe Zaharia şi se mira de zăbovirea lui în Templu.

22

Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna şi a rămas mut.

23

După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă.

24

Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată şi s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. "Căci", zicea ea,

25

"iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni."

26

În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,

27

la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

28

Îngerul a intrat la ea şi a zis: "Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!"

29

Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta.

30

Îngerul i-a zis: "Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.

31

Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.

32

El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

33

Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit."

34

Maria a zis îngerului: "Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?"

35

Îngerul i-a răspuns: "Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

36

Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.

37

Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.

38

Maria a zis: "Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!" Şi îngerul a plecat de la ea.

39

Maria s-a sculat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda.

40

A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei.

41

Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.

42

Ea a strigat cu glas tare: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

43

Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?

44

Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.

45

Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini."

46

Şi Maria a zis: "Sufletul meu măreşte pe Domnul

47

şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

48

pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,

49

pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt,

50

şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.

51

El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor.

52

A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.

53

Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

54

A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa –

55

cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac."

56

Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.

57

Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.

58

Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.

59

În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

60

Dar mama lui a luat cuvântul şi a zis: "Nu. Ci are să se cheme Ioan."

61

Ei i-au zis: "Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta."

62

Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.

63

Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând: "Numele lui este Ioan." Şi toţi s-au minunat.

64

În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu.

65

Pe toţi vecinii i-a apucat frica şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.

66

Toţi cei ce le auzeau le păstrau în inima lor şi ziceau: "Oare ce va fi pruncul acesta?" Şi mâna Domnului era într-adevăr cu el.

67

Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis:

68

"Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.

69

Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, –

70

cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime –

71

mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!

72

Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,

73

potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

74

că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,

75

trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.

76

Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui

77

şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;

78

datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,

79

ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!"

80

Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.