Matei 26

1

După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi:

2

"Ştiţi că după două zile va fi Paştile; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!"

3

Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa;

4

şi s-au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.

5

Dar ziceau: "Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod."

6

Când era Isus în Betania, în casa lui Simon, leprosul,

7

s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.

8

Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, şi au zis: "Ce rost are risipa aceasta?

9

Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor."

10

Când a auzit Isus, le-a zis: "De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.

11

Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

12

Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.

13

Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei."

14

Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă

15

şi le-a zis: "Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?" Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.

16

Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.

17

În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: "Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştile?"

18

El le-a răspuns: "Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: "Învăţătorul zice: "Vremea Mea este aproape; voi face Paştile cu ucenicii Mei în casa ta."

19

Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit paştile.

20

Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

21

Pe când mâncau, El a zis: "Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde."

22

Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: "Nu cumva sunt eu, Doamne?"

23

Drept răspuns, El le-a zis: "Cel ce a întins cu Mine mâna în blid acela Mă va vinde.

24

Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!"

25

Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: "Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?" "Da", i-a răspuns Isus, "tu eşti!"

26

Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: "Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu."

27

Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: "Beţi toţi din el;

28

căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.

29

Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu."

30

După ce au cântat cântarea, au ieşit pe Muntele Măslinilor.

31

Atunci Isus le-a zis: "În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: "Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite."

32

Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea."

33

Petru a luat cuvântul şi I-a zis: "Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire."

34

"Adevărat îţi spun", i-a zis Isus, "că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori."

35

Petru I-a răspuns: "Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine." Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.

36

Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: "Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog."

37

A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare.

38

Isus le-a zis atunci: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine."

39

Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: "Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu."

40

Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: "Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!

41

Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă."

42

S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: "Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!"

43

S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.

44

I-a lăsat din nou, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte.

45

Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: "Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.

46

Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul."

47

Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii norodului.

48

Vânzătorul le dăduse semnul acesta: "Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!"

49

Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: "Plecăciune, Învăţătorule!" Şi L-a sărutat.

50

Isus i-a zis: "Prietene, ce ai venit să faci, fă!" Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins.

51

Şi unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea.

52

Atunci Isus i-a zis: "Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri.

53

Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

54

Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să se întâmple?"

55

În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: "Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru şi învăţam norodul în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine.

56

Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci." Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

57

Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.

58

Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot; apoi a intrat înăuntru şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârşitul.

59

Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.

60

Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi

61

şi au spus: "Acesta a zis: "Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile."

62

Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: "Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?"

63

Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: "Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu."

64

"Da", i-a răspuns Isus, "sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului."

65

Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: "A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.

66

Ce credeţi?" Ei au răspuns: "Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea."

67

Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit,

68

zicând: "Hristoase, proroceşte-ne cine Te-a lovit?"

69

Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el şi i-a zis: "Şi tu erai cu Isus Galileeanul!"

70

Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: "Nu ştiu ce vrei să zici."

71

Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo: "Şi acesta era cu Isus din Nazaret."

72

El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: "Nu cunosc pe Omul acesta!"

73

Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi au zis lui Petru: "Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol."

74

Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: "Nu cunosc pe Omul acesta!" În clipa aceea a cântat cocoşul.

75

Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: "Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori." Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.