Numeri 20

1

Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustiul Ţin în luna întâi. Şi poporul s-a oprit la Cades. Acolo a murit şi a fost îngropată Maria.

2

Adunarea n-avea apă. Şi s-au răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.

3

Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: "Ce bine ar fi fost să fi murit noi, când au murit fraţii noştri înaintea Domnului!

4

Pentru ce aţi adus adunarea Domnului în pustiul acesta, ca să murim în el noi şi vitele noastre?

5

Pentru ce ne-aţi scos din Egipt şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?"

6

Moise şi Aaron au plecat de la adunare şi s-au dus la uşa Cortului întâlnirii. Au căzut cu faţa la pământ şi li s-a arătat slava Domnului.

7

Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

8

"Ia toiagul şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stâncă şi să adăpi adunarea şi vitele lor."

9

Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul.

10

Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: "Ascultaţi, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?"

11

Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa încât a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele.

12

Atunci Domnul a zis lui Moise: "Pentru că n-aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau."

13

Acestea sunt apele Meriba unde s-au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfinţit între ei.

14

De la Cades, Moise a trimis nişte soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: "Aşa vorbeşte fratele tău, Israel: Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut.

15

Părinţii noştri s-au coborât în Egipt şi am locuit acolo multă vreme. Dar egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.

16

Am strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis un Înger şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău.

17

Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău."

18

Edom i-a răspuns: "Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia."

19

Copiii lui Israel i-au zis: "Vom merge pe drumul cel mare; şi dacă vom bea din apa ta, eu şi turmele mele, îţi voi plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!"

20

El a răspuns: "Să nu cumva să treci!" Şi Edom i-a ieşit înainte cu multă gloată şi cu mână tare.

21

Astfel Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s-a abătut de la el.

22

Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat de la Cades şi a ajuns la muntele Hor.

23

Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron, lângă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom:

24

"Aaron are să fie adăugat la poporul lui; căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentru că v-aţi împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba.

25

Ia pe Aaron şi pe fiul său Eleazar şi suie-i pe muntele Hor.

26

Dezbracă pe Aaron de veşmintele lui şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele. Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui şi va muri."

27

Moise a făcut ce-i poruncise Domnul. S-au suit pe muntele Hor, în faţa întregii adunări.

28

Moise a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui. Moise şi Eleazar s-au coborât de pe munte.

29

Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci de zile.