Maleahi 1

1

Prorocia, cuvântul Domnului, către Israel, prin Maleahi:

2

"V-am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: "Cu ce ne-ai iubit?" Nu este Esau frate cu Iacov? – zice Domnul; totuşi am iubit pe Iacov,

3

şi am urât pe Esau, i-am prefăcut munţii într-o pustietate, şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustiu.

4

Iar dacă ar zice Edomul: "Suntem nimiciţi, dar vom ridica iarăşi dărâmăturile!", aşa vorbeşte Domnul oştirilor: "Să zidească ei, căci Eu voi surpa, şi se vor numi: "Ţara răutăţii" şi "Poporul pe care S-a mâniat Domnul pentru totdeauna"!

5

Veţi vedea cu ochii voştri lucrul acesta şi veţi zice: "Mare este Domnul dincolo de hotarele lui Israel!"

6

Un fiu cinsteşte pe tatăl său şi o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? – zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, care nesocotiţi Numele Meu şi care ziceţi: "Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?"

7

Prin faptul că aduceţi pe altarul Meu bucate necurate! Şi dacă ziceţi: "Cu ce Te-am spurcat?" Prin faptul că aţi zis: "Masa Domnului este de dispreţuit!"

8

Când aduceţi ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Când aduceţi una şchioapă sau bolnavă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ţine el seama de ea? – zice Domnul oştirilor.

9

Şi acum, vă rog, rugaţi-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi! Vă va primi El cu bunăvoinţă când mâinile voastre fac astfel de lucruri? – zice Domnul oştirilor.

10

Cine din voi va închide porţile, ca să n-aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu? N-am nicio plăcere de voi, zice Domnul oştirilor, şi darurile de mâncare din mâna voastră nu-Mi sunt plăcute!

11

Căci de la răsăritul soarelui până la asfinţit, Numele Meu este mare între neamuri şi pretutindeni se arde tămâie în cinstea Numelui Meu şi se aduc daruri de mâncare curate; căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oştirilor.

12

Dar voi îl pângăriţi prin faptul că ziceţi: "Masa Domnului este spurcată şi ce aduce ea este o mâncare de dispreţuit!"

13

Voi ziceţi: "Ce mai osteneală!" şi o dispreţuiţi, zice Domnul oştirilor; şi aduceţi ce este furat, şchiop sau bolnav. Iată darurile de mâncare pe care le aduceţi! Pot Eu să le primesc din mâinile voastre? – zice Domnul.

14

Nu! Blestemat să fie înşelătorul care are în turma lui o vită de parte bărbătească, şi totuşi juruieşte şi jertfeşte Domnului o vită bolnavă! Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul oştirilor, şi Numele Meu este înfricoşat printre neamuri.