Zaharia 1

1

În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

2

"Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri.

3

Spune-le, dar: "Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: "Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.

4

Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: "Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: "Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!", dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul.

5

Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic?

6

Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii ca să le vestească n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors şi au zis: "Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!"

7

În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

8

M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi.

9

Am întrebat: "Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?" Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: – Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!"

10

Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: "Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!"

11

Şi ei au vorbit Îngerului Domnului care stătea între mirţi şi au zis: "Am cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!"

12

Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: "Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?"

13

Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere îngerului care vorbea cu mine.

14

Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: "Strigă şi zi: "Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: "Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion

15

şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate; căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire."

16

De aceea aşa vorbeşte Domnul: "Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului."

17

Strigă din nou şi zi: "Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: "Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul."

18

Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne!

19

Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: "Ce înseamnă coarnele acestea?" Şi el mi-a zis: "Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul."

20

Domnul mi-a arătat patru fierari.

21

Eu am întrebat: "Ce vor să facă aceştia?" Şi el a zis: "Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii."