Ieremia 20

1

Paşhur, fiul lui Imer, preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri.

2

Şi Paşhur a lovit pe prorocul Ieremia şi l-a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.

3

Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: "Domnul nu te mai numeşte Paşhur" ci Magor-Misabib.

4

Căci aşa vorbeşte Domnul: "Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.

5

Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.

6

Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi cărora le-ai prorocit minciuni."

7

M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea îşi bate joc de mine.

8

Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: "Silnicie şi apăsare!", aşa încât cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.

9

Dacă zic: "Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!", iată că în inima mea este ca un foc mistuitor închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.

10

Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. – "Învinuiţi-l", strigă ei; "haidem să-l învinuim!" Toţi cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin şi zic: "Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el şi ne vom răzbuna pe el!"

11

Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umple de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă: de o veşnică ruşine care nu se va uita!

12

Şi acum, Doamne Dumnezeul oştirilor care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rinichii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina. –

13

Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mâna celor răi. –

14

Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată!

15

Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: "Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească" şi l-a umplut de bucurie cu ea!

16

Omul acela să ajungă ca cetăţile pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa şi strigăte de război la amiază!

17

De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu? De ce n-a rămas ea veşnic însărcinată cu mine?

18

Pentru ce am ieşit din pântecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?