Isaia 51

1

Ascultaţi-Mă, voi care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.

2

Uitaţi-vă la părintele vostru Avraam şi spre Sara, care v-a născut; căci l-am chemat când era numai el singur, l-am binecuvântat şi înmulţit.

3

Tot astfel, Domnul are milă de Sion şi mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustiul lui ca un rai, şi pământul lui uscat, ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi în mijlocul lui, mulţumiri şi cântări de laudă.

4

Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieşi legea, şi voi pune legea Mea lumină popoarelor.

5

Neprihănirea Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta, şi braţele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine şi se vor încrede în braţul Meu.

6

Ridicaţi ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrenţe ca o haină, şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte; dar mântuirea Mea va dăinui în veci, şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.

7

Ascultaţi-Mă, voi care cunoaşteţi neprihănirea, popor care ai în inimă legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor şi nu tremura de ocările lor.

8

Căci îi va mânca molia ca pe o haină şi-i va roade viermele cum roade lâna; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, şi mântuirea Mea se va întinde din veac în veac."

9

Trezeşte-te, trezeşte-te şi îmbracă-te cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te ca în zilele de odinioară şi în veacurile din vechime! Oare n-ai doborât Tu Egiptul şi ai străpuns balaurul?

10

Nu eşti Tu acela care ai uscat marea, apele adâncului celui mare, şi ai croit în adâncimile mării un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?

11

Astfel cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruinţă, şi o bucurie veşnică le va încununa capul; îi va apuca veselia şi bucuria, iar durerea şi gemetele vor fugi.

12

"Eu, Eu vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului, care trece ca iarba,

13

şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului?

14

În curând cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri în groapă şi nu va duce lipsă de pâine.

15

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care stârnesc marea şi fac să-i urle valurile şi al cărui nume este Domnul oştirilor.

16

Eu pun cuvintele Mele în gura ta şi te acopăr cu umbra mâinii Mele, ca să întind ceruri noi şi să întemeiez un pământ nou, şi să zic Sionului: "Tu eşti poporul Meu!"

17

Trezeşte-te, trezeşte-te! Scoală-te, Ierusalime care ai băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut, ai sorbit până în fund potirul ameţelii!

18

Căci nu este niciunul care să-l călăuzească din toţi copiii pe care i-a născut, nu este niciunul care să-l ia de mână din toţi copiii pe care i-a crescut.

19

Amândouă aceste lucruri ţi s-au întâmplat: – dar cine te va plânge? – pustiirea şi dărăpănarea, foametea şi sabia. – "Cum să te mângâi Eu?"

20

Fiii tăi leşinaţi zăceau în toate colţurile uliţelor ca cerbul într-un laţ, plini de mânia Domnului şi de mustrarea Dumnezeului tău.

21

De aceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin, ascultă:

22

Aşa vorbeşte Domnul tău, Domnul Dumnezeul tău care apără pe poporul Lui: "Iată că îţi iau din mână potirul ameţelii, potirul mâniei Mele, ca să nu mai bei din el!

23

Şi îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îţi ziceau: "Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!" Îţi făceai atunci spinarea ca un pământ şi ca o uliţă pentru trecători."