Isaia 32

1

Atunci împăratul va împărăţi cu dreptate, şi voievozii vor cârmui cu nepărtinire.

2

Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete.

3

Ochii celor ce văd nu vor mai fi legaţi, şi urechile celor ce aud vor lua aminte.

4

Inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege, şi limba gângavilor va vorbi iute şi desluşit.

5

Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă.

6

Căci nebunul spune nebunii, şi inima lui gândeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit şi să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămând şi să ia băutura celui însetat.

7

Armele mişelului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar când pricina săracului este dreaptă.

8

Dar cel ales la suflet face planuri alese şi stăruie în planurile lui alese.

9

Femei fără grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvântul meu!

10

Într-un an şi câteva zile, veţi tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, şi strângerea poamelor nu va mai veni. –

11

Îngroziţi-vă, voi, cele fără grijă! Tremuraţi, nepăsătoarelor! Dezbrăcaţi-vă, dezgoliţi-vă şi încingeţi-vă coapsele cu haine de jale!

12

Bateţi-vă pieptul, aducându-vă aminte de frumuseţea câmpiilor şi de rodnicia viilor. –

13

Pe pământul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi în toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele.

14

Casa împărătească este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele, şi turmele vor paşte,

15

până când se va turna Duhul de sus peste noi; atunci pustiul se va preface în pământ, şi pometul va fi privit ca o pădure.

16

Atunci nepărtinirea va locui în pustiu, şi neprihănirea îşi va avea locuinţa în pomet.

17

Lucrarea neprihănirii va fi pacea; roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.

18

Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite.

19

Dar pădurea va fi prăbuşită sub grindină, şi cetatea, plecată adânc.

20

Ferice de voi, care semănaţi pretutindeni de-a lungul apelor şi care daţi drumul pretutindeni boului şi măgarului!