Proverbe 8

1

Nu strigă înţelepciunea şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

2

Ea se aşază sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii,

3

şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:

4

"Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

5

Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!

6

Ascultaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.

7

Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!

8

Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.

9

Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.

10

Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul, şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.

11

Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

12

Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

13

Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.

14

De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.

15

Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte.

16

Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai marii, toţi judecătorii pământului.

17

Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.

18

Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.

19

Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

20

Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

21

ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.

22

Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

23

Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.

24

Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

25

am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

26

când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.

27

Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,

28

când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,

29

când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,

30

eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,

31

jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

32

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele!

33

Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.

34

Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porţile mele şi păzeşte pragul uşii mele.

35

Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului.

36

Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea."