Proverbe 5

1

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea şi pleacă urechea la învăţătura mea,

2

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

3

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul;

4

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

5

Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei dau în Locuinţa morţilor.

6

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge.

7

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele:

8

depărtează-te de drumul care duce la ea şi nu te apropia de uşa casei ei,

9

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

10

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

11

ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea şi trupul ţi se vor istovi,

12

şi să zici: "Cum am putut eu să urăsc certarea şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

13

Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?

14

Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!"

15

Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău.

16

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte?

17

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine.

18

Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

19

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

20

Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?

21

Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui.

22

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui.

23

El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie.