Proverbe 29

1

Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac. –

2

Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme. –

3

Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. –

4

Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. –

5

Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui. –

6

În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. –

7

Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă. –

8

Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia. –

9

Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face. –

10

Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. –

11

Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte. –

12

Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi. –

13

Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi.

14

Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –

15

Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. –

16

Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. –

17

Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului. –

18

Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte Legea! –

19

Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n-ascultă. –

20

Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el. –

21

Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. –

22

Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. –

23

Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. –

24

Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul şi nu spune nimic. –

25

Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. –

26

Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

27

Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.