Proverbe 25

1

Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. –

2

Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. –

3

Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse. –

4

Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.

5

Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. –

6

Nu te făli înaintea împăratului şi nu lua locul celor mari;

7

căci este mai bine să ţi se zică: "Suie-te mai sus!" decât să fii coborât înaintea voievodului pe care ţi-l văd ochii. –

8

Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău. –

9

Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,

10

ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă.

11

Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. –

12

Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. –

13

Ca răcoarea zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.

14

Ca norii şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. –

15

Prin răbdare se înduplecă un voievod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase.

16

Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge, ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură. –

17

Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască. –

18

Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. –

19

Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătă, aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.

20

Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire. –

21

Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.

22

Căci, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. –

23

Vântul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. –

24

Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare. –

25

Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată. –

26

Ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. –

27

Nu este bine să mănânci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. –

28

Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.