Proverbe 2

1

Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele,

2

dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;

3

dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere,

4

dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară,

5

atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.

6

Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

7

El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.

8

Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui.

9

Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.

10

Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;

11

chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

12

ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;

13

de cei ce părăsesc cărările adevărate ca să umble pe drumuri întunecoase;

14

care se bucură să facă răul şi îşi pun plăcerea în răutate,

15

care umblă pe cărări strâmbe şi apucă pe drumuri sucite;

16

ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează vorbe ademenitoare,

17

care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei şi uită legământul Dumnezeului ei.

18

Căci casa ei coboară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:

19

niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce şi nu mai găseşte cărările vieţii.

20

De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine şi să ţii cărările celor neprihăniţi!

21

Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea;

22

dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.