Proverbe 17

1

Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –

2

Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

3

Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. –

4

Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –

5

Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. –

6

Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor. –

7

Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! –

8

Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc. –

9

Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. –

10

O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. –

11

Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. –

12

Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. –

13

Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. –

14

Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. –

15

Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. –

16

La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n-are minte. –

17

Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate. –

18

Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. –

19

Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. –

20

Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. –

21

Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –

22

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. –

23

Cel rău primeşte daruri pe ascuns ca să sucească şi căile dreptăţii. –

24

Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. –

25

Un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut. –

26

Nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –

27

Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. –

28

Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura. –