Proverbe 14

1

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei. –

2

Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte. –

3

În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. –

4

Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade. –

5

Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni. –

6

Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. –

7

Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. –

8

Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. –

9

Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. –

10

Inima îşi cunoaşte necazurile şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei. –

11

Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. –

12

Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. –

13

De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, şi bucuria poate sfârşi prin necaz. –

14

Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. –

15

Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. –

16

Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică. –

17

Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât. –

18

Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă. –

19

Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. –

20

Săracul este urât chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. –

21

Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. –

22

În adevăr, cei ce gândesc rău se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.

23

Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. –

24

Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie. –

25

Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. –

26

Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. –

27

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. –

28

Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului. –

29

Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. –

30

O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor. –

31

Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. –

32

Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. –

33

Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. –

34

Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. –

35

Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui.