Psalmi 92

1

(Un psalm. O cântare pentru ziua Sabatului.) Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte,

2

să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea, credincioşia Ta,

3

cu instrumentul cu zece corzi şi cu lăuta, în sunetele harpei.

4

Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie, când văd lucrarea mâinilor Tale.

5

Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci sunt gândurile Tale!

6

Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el.

7

Dacă cei răi înverzesc ca iarba şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

8

Dar Tu, Doamne, eşti înălţat în veci de veci!

9

Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sunt risipiţi.

10

Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului şi m-ai stropit cu untdelemn proaspăt.

11

Ochiul meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei, şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de potrivnicii mei cei răi.

12

Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban.

13

Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.

14

Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi,

15

ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire.