Psalmi 9

1

(Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca şi "Mori pentru fiul". Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.

2

Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule preaînalt,

3

pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină şi pier dinaintea Ta.

4

Căci Tu îmi sprijini dreptatea şi pricina mea şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.

5

Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.

6

S-au dus vrăjmaşii! N-au rămas din ei decât nişte dărâmături veşnice! Nişte cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a şters pomenirea!

7

Ei s-au dus, dar Domnul împărăţeşte în veac şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.

8

El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.

9

Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.

10

Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

11

Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

12

Căci El răzbună sângele vărsat şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.

13

Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei şi ridică-mă din porţile morţii,

14

ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului şi să mă bucur de mântuirea Ta.

15

Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.

16

Domnul Se arată, face dreptate şi prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente. Oprire)

17

Cei răi se întorc la Locuinţa morţilor: toate neamurile care uită pe Dumnezeu.

18

Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.

19

Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!

20

Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni! (Oprire)