Psalmi 89

1

(O cântare a lui Etan, ezrahitul.) Voi cânta totdeauna îndurările Domnului, voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.

2

Căci zic: "Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!"

3

"Am făcut legământ cu alesul Meu" – zice Domnul – "iată ce am jurat robului Meu David:

4

"Îţi voi întări sămânţa pe vecie şi-n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie." (Oprire)

5

Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!

6

Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

7

Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.

8

Doamne Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.

9

Tu îmblânzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

10

Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.

11

Ale Tale sunt cerurile şi pământul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.

12

Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.

13

Braţul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.

14

Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sunt înaintea feţei Tale.

15

Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina feţei Tale, Doamne!

16

El se bucură neîncetat de Numele Tău şi se făleşte cu dreptatea Ta.

17

Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.

18

Căci Domnul este scutul nostru; Sfântul lui Israel este Împăratul nostru.

19

Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău şi ai zis: "Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;

20

am găsit pe robul Meu David şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.

21

Mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.

22

Vrăjmaşul nu-l va prinde, şi cel rău nu-l va apăsa;

23

ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.

24

Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.

25

Voi da în mâna lui marea, şi în dreapta lui, râurile.

26

El Îmi va zice: "Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele!"

27

Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului.

28

Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legământul Meu îi va fi neclintit.

29

Îi voi face veşnică sămânţa, şi scaunul lui de domnie, ca zilele cerurilor.

30

Dacă fiii lui vor părăsi legea Mea şi nu vor umbla după poruncile Mele,

31

dacă vor călca orânduirile Mele şi nu vor păzi poruncile Mele,

32

atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;

33

dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;

34

nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele.

35

Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?

36

Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;

37

ca luna va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. (Oprire)

38

Şi totuşi, Tu l-ai îndepărtat şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;

39

ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborât şi i-ai pângărit cununa.

40

I-ai prăbuşit toate zidurile şi i-ai dărâmat toate cetăţuile.

41

Toţi trecătorii îl jefuiesc şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.

42

Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,

43

ai făcut ca ascuţişul sabiei lui să dea înapoi şi nu l-ai sprijinit în luptă.

44

Ai pus capăt strălucirii lui şi i-ai trântit la pământ scaunul de domnie;

45

i-ai scurtat zilele tinereţii şi l-ai acoperit de ruşine. – (Oprire)

46

Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare şi-Ţi va arde mânia ca focul?

47

Adu-Ţi aminte ce scurtă este viaţa mea şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.

48

Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor? – (Oprire)

49

Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?

50

Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-Ţi aminte că port în sân ocara multor popoare;

51

adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!

52

Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!