Psalmi 88

1

(O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, ezrahitul.) Doamne Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

2

S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

3

căci mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor.

4

Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere.

5

Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte şi care sunt despărţiţi de mâna Ta.

6

M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.

7

Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. – (Oprire)

8

Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies.

9

Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mâinile spre Tine!

10

Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? – (Oprire)

11

Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormânt şi de credincioşia Ta în Adânc?

12

Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric şi dreptatea Ta în ţara uitării?

13

Doamne, eu Îţi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

14

Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi faţa Ta?

15

Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac.

16

Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

17

Ele mă înconjoară toată ziua ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

18

Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.