Psalmi 69

1

(Către mai marele cântăreţilor. De cântat ca şi "Crinii". Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.

2

Mă afund în noroi şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.

3

Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.

4

Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n-am furat.

5

Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.

6

Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!

7

Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acoperă faţa ruşinea.

8

Am ajuns un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

9

Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

10

Plâng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.

11

Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.

12

Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, şi cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.

13

Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!

14

Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!

15

Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul şi să nu se închidă groapa peste mine!

16

Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine

17

şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!

18

Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!

19

Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.

20

Ocara îmi rupe inima, şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mângâietori, şi nu găsesc niciunul.

21

Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.

22

Să li se prefacă masa într-o cursă, şi liniştea într-un laţ!

23

Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!

24

Varsă-Ţi mânia peste ei, şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!

25

Pustie să le rămână locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

26

Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

27

Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n-aibă parte de îndurarea Ta!

28

Să fie şterşi din Cartea Vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!

29

Eu sunt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!

30

Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări.

31

Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un viţel cu coarne şi copite!

32

Nenorociţii văd lucrul acesta, şi se bucură; voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!

33

Căci Domnul ascultă pe cei săraci şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.

34

Să-L laude cerurile şi pământul, mările şi tot ce mişună în ele!

35

Căci Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;

36

sămânţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.