Psalmi 64

1

(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!

2

Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!

3

Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare ca nişte săgeţi,

4

ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.

5

Ei se îmbărbătează în răutatea lor, se sfătuiesc împreună ca să întindă curse şi zic: "Cine ne va vedea?"

6

Pun la cale nelegiuiri şi zic: "Iată-ne gata, planul este făcut!" O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!

7

Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată, iată-i loviţi.

8

Limba lor le-a pricinuit căderea; şi toţi cei ce-i văd clatină din cap.

9

Toţi oamenii sunt cuprinşi de frică şi mărturisesc: "Iată ce a făcut Dumnezeu", şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

10

Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.