Psalmi 62

1

(Către mai marele cântăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.

2

Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

3

Până când vă veţi năpusti asupra unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

4

Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. – (Oprire)

5

Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.

6

Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

7

Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.

8

Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. – (Oprire)

9

Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare.

10

Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

11

O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că: "Puterea este a lui Dumnezeu."

12

A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.