Psalmi 60

1

(Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca şi "Crinul mărturiei". O cântare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!

2

Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină!

3

Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.

4

Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. – (Oprire)

5

Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!

6

Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: "Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul şi voi măsura valea Sucot.

7

Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire.

8

Moab este ligheanul în care Mă spăl; peste Edom Îmi arunc încălţămintea; ţara filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!" –

9

Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

10

Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

11

Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zadarnic.

12

Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.