Psalmi 58

1

(Către mai marele cântăreţilor. "Nu nimici." O cântare de laudă a lui David.) Oare, tăcând, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?

2

Dimpotrivă! în inimă săvârşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mâinilor voastre.

3

Cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.

4

Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,

5

care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

6

Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

7

Să se risipească întocmai ca nişte ape care se scurg! Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!

8

Să piară ca un melc care se topeşte umblând; să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!

9

Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin, verde sau uscat, îl va lua vârtejul.

10

Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sângele celor răi.

11

Şi atunci oamenii vor zice: "Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!"