Psalmi 55

1

(Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe instrumente cu corzi. O cântare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererile mele!

2

Ascultă-mă şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ,

3

din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine şi mă urmăresc cu mânie.

4

Îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima morţii,

5

mă apucă frica şi groaza şi mă iau fiorii.

6

Eu zic: "O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!"

7

Da, aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc în pustiu. – (Oprire)

8

Aş fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năprasnic şi de furtuna aceasta.

9

Nimiceşte-i, Doamne, împarte-le limbile, căci în cetate văd silă şi certuri;

10

zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei;

11

răutatea este în mijlocul ei, şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.

12

Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde dinaintea lui.

13

Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!

14

Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!

15

Să vină moartea peste ei şi să se coboare de vii în Locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.

16

Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.

17

Seara, dimineaţa şi la amiază oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.

18

Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sunt împotriva mea!

19

Dumnezeu va auzi şi-i va smeri, El, care, din veşnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire) Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare şi nu se tem de Dumnezeu.

20

Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei şi îşi calcă legământul.

21

Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.

22

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

23

Şi Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!