Psalmi 36

1

(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: "Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui."

2

Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

3

Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.

4

În aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.

5

Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta, până la nori.

6

Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace!

7

Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

8

Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.

9

Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.

10

Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

11

Să nu m-ajungă piciorul celui mândru şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.

12

Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă; sunt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.