Psalmi 140

1

(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori,

2

care cugetă lucruri rele în inima lor şi sunt totdeauna gata să aţâţe războiul!

3

Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpârcă. – (Oprire)

4

Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!

5

Nişte îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele de-a lungul drumului şi îmi întind capcane. – (Oprire)

6

Eu zic Domnului: "Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!

7

Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei."

8

Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! – (Oprire)

9

Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!

10

Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!

11

Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzare.

12

Ştiu că Domnul face dreptate celui asuprit, dreptate, celor lipsiţi.

13

Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.