Psalmi 14

1

(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice în inima lui: "Nu este Dumnezeu!" S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele.

2

Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu.

3

Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

4

Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Domnul?

5

Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.

6

Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit…, dar scăparea lui este Domnul.

7

O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… Când va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va înveseli, şi Israel se va bucura.