Psalmi 137

1

Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.

2

În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele.

3

Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând: "Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!" –

4

Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?

5

Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

6

Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

7

Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: "Radeţi-l, radeţi-l din temelii!"

8

Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

9

Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!