Psalmi 109

1

(Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!

2

Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,

3

mă înconjoară cu cuvântări pline de ură şi se războiesc cu mine fără temei.

4

Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.

5

Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură, pentru dragostea mea.

6

Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău, şi un pârâş să stea la dreapta lui!

7

Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!

8

Puţine să-i fie zilele la număr, şi slujba să i-o ia altul!

9

Să-i rămână copiii orfani, şi nevasta sa, văduvă!

10

Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!

11

Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are, şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!

12

Nimeni să nu mai ţină la el şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!

13

Urmaşii lui să fie nimiciţi şi să li se stingă numele în neamul următor!

14

Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!

15

Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ,

16

pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!

17

Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!

18

Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul, în oase!

19

De aceea, să-i slujească de veşmânt, ca să se acopere, de cingătoare, cu care să fie totdeauna încins!

20

Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!

21

Iar Tu, Doamne Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea Ta; izbăveşte-mă!

22

Sunt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.

23

Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.

24

Mi-au slăbit genunchii de post şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.

25

Am ajuns de ocara lor; când mă privesc, ei dau din cap.

26

Ajută-mi, Doamne Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!

27

Şi să ştie că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!

28

Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântă; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.

29

Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acoperă cu o manta!

30

Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;

31

căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.