Iov 36

1

Elihu a urmat şi a zis:

2

"Aşteaptă puţin şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

3

Îmi voi lua temeiurile de dreptate şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

4

Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

5

Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

6

El nu lasă pe cel rău să trăiască şi face dreptate celui nenorocit.

7

Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşază pentru totdeauna ca să domnească.

8

Se întâmplă să cadă în lanţuri şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

9

Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor.

10

Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.

11

Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie.

12

Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

13

Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie;

14

îşi pierd viaţa în tinereţe, mor ca cei desfrânaţi.

15

Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

16

Şi pe tine te va scoate din strâmtorare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

17

Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.

18

Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

19

Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?

20

Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

21

Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

22

Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

23

Cine Îi cere socoteală de căile Lui şi cine îndrăzneşte să-I spună: "Faci rău"?

24

Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!

25

Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

26

Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.

27

Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

28

pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

29

Şi cine poate pricepe ruperea norului şi bubuitul cortului Său?

30

Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui şi acoperă adâncimile mării.

31

Prin aceste mijloace, El judecă popoarele şi dă belşug de hrană.

32

Ia fulgerul în mână şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.

33

Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea.