2 Regi 2

1

Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.

2

Ilie a zis lui Elisei: "Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel." Elisei a răspuns: "Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Şi s-au coborât la Betel.

3

Fiii prorocilor, care erau la Betel, au ieşit la Elisei şi i-au zis: "Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Şi el a răspuns: "Ştiu şi eu, dar tăceţi."

4

Ilie i-a zis: "Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon." El a răspuns: "Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu te voi părăsi!" Şi au ajuns la Ierihon.

5

Fiii prorocilor, care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: "Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Şi el a răspuns: "Ştiu şi eu; dar tăceţi."

6

Ilie i-a zis: "Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan." El a răspuns: "Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu te voi părăsi." Şi amândoi şi-au văzut de drum.

7

Cincizeci de inşi dintre fiii prorocilor au sosit şi s-au oprit la o depărtare oarecare în faţa lor, şi ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului.

8

Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi au trecut amândoi pe uscat.

9

După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: "Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine." Elisei a răspuns: "Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!"

10

Ilie a zis: "Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa."

11

Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt.

12

Elisei se uita şi striga: "Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!" Şi nu l-a mai văzut. Apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două bucăţi

13

şi a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors şi s-a oprit pe malul Iordanului;

14

a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele cu ea şi a zis: "Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Şi a lovit apele, care s-au despărţit într-o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.

15

Fiii prorocilor care erau în faţa Ierihonului, când l-au văzut, au zis: "Duhul lui Ilie a venit peste Elisei." Şi i-au ieşit înainte şi s-au închinat până la pământ înaintea lui.

16

Ei i-au zis: "Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale." El a răspuns: "Nu-i trimiteţi."

17

Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: "Trimiteţi-i." Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit.

18

Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: "Nu v-am spus să nu vă duceţi?"

19

Oamenii din cetate au zis lui Elisei: "Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sunt rele, şi ţara este stearpă."

20

El a zis: "Aduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare în el." Şi i-au adus.

21

Apoi s-a dus la izvorul apelor şi a aruncat sare în el şi a zis: "Aşa vorbeşte Domnul: "Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune."

22

Şi apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.

23

De acolo s-a suit la Betel. Şi pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: "Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!"

24

El s-a întors să-i privească şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi din aceşti copii.

25

De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.