1 Regi 3

1

Solomon s-a încuscrit cu faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până şi-a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului.

2

Poporul nu aducea jertfe decât pe înălţimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului.

3

Solomon iubea pe Domnul şi se ţinea de obiceiurile tatălui său, David. Numai că aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.

4

Împăratul s-a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.

5

La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea şi Dumnezeu i-a zis: "Cere ce vrei să-ţi dau."

6

Solomon a răspuns: "Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoinţă şi i-ai dat un fiu, care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.

7

Acum Doamne Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu, David; şi eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat.

8

Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui.

9

Dă, dar, robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!?"

10

Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.

11

Şi Dumnezeu a zis: "Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,

12

voi face după cuvântul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.

13

Mai mult, îţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine.

14

Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele."

15

Solomon s-a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim şi s-a înfăţişat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui.

16

Atunci au venit două femei curve la împărat şi s-au înfăţişat înaintea lui.

17

Una din femei a zis: "Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă, şi am născut lângă ea în casă.

18

După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă. Nu eram decât noi amândouă.

19

Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el.

20

Ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, şi l-a culcat la sânul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu.

21

Dimineaţa, m-am sculat să dau ţâţă copilului; şi iată că era mort. M-am uitat cu luare aminte la el dimineaţa; şi iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem."

22

Cealaltă femeie a zis: "Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort." Dar cea dintâi a răspuns: "Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu." Aşa au vorbit ele înaintea împăratului.

23

Împăratul a zis: "Una zice: "Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort." Şi cealaltă zice: "Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu."

24

Apoi a adăugat: "Aduceţi-mi o sabie." Au adus o sabie înaintea împăratului.

25

Şi împăratul a zis: "Tăiaţi în două copilul cel viu şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte."

26

Atunci femeia al cărei copil era viu a simţit că i se rupe inima pentru copil şi a zis împăratului: "Ah! domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu şi nu-l omorî!" Dar cealaltă a zis: "Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiaţi-l!"

27

Şi împăratul, luând cuvântul, a zis: "Daţi celei dintâi copilul cel viu şi nu-l omorâţi. Ea este mama lui."

28

Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.