1 Regi 18

1

Au trecut multe zile, şi cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an: "Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe faţa pământului."

2

Şi Ilie s-a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria.

3

Şi Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai marele casei lui. – Obadia se temea mult de Domnul.

4

De aceea, când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. –

5

Ahab a zis lui Obadia: "Haidem prin ţară pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viaţa cailor şi catârilor, şi să n-avem nevoie să omorâm vitele."

6

Şi-au împărţit ţara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, şi Obadia a plecat singur pe un alt drum.

7

Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: "Tu eşti, domnul meu Ilie?"

8

El i-a răspuns: "Eu sunt; du-te şi spune stăpânului tău: "Iată că a venit Ilie!"

9

Şi Obadia a zis: "Ce păcat am săvârşit eu, ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare?

10

Viu este Domnul, că n-a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute; şi când se spunea că nu eşti acolo, punea pe împărăţia şi poporul acela să jure că nu te-a găsit.

11

Şi acum zici: "Du-te şi spune stăpânului tău: "Iată că a venit Ilie!"

12

Şi apoi, când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde. Dacă m-aş duce să dau de ştire lui Ahab, şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuşi robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui.

13

Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de proroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă?

14

Şi acum tu zici: "Du-te şi spune stăpânului tău: "Iată că a venit Ilie!" El mă va ucide."

15

Dar Ilie a zis: "Viu este Domnul oştirilor al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab."

16

Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s-a dus înaintea lui Ilie.

17

Abia a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: "Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?"

18

Ilie a răspuns: "Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă aţi părăsit poruncile Domnului şi te-ai dus după Baali.

19

Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal şi pe cei patru sute de proroci ai Astarteii, care mănâncă la masa Izabelei."

20

Ahab a trimis soli la toţi copiii lui Israel şi a strâns pe proroci la muntele Carmel.

21

Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: "Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!" Poporul nu i-a răspuns nimic.

22

Şi Ilie a zis poporului: "Eu singur am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci.

23

Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne, fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt junc şi-l voi pune pe lemne, fără să pun foc.

24

Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru; şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns şi a zis: "Bine!"

25

Ilie a zis prorocilor lui Baal: "Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar să nu puneţi foc."

26

Ei au luat juncul pe care li l-au dat şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: "Baale, auzi-ne!" Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră.

27

La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: "Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi."

28

Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei.

29

Când a trecut amiaza, au aiurit până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte.

30

Ilie a zis atunci întregului popor: "Apropiaţi-vă de mine!" Tot poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat.

31

A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: "Israel îţi va fi numele"

32

şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă.

33

A aşezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi şi l-a pus pe lemne. Apoi a zis: "Umpleţi patru vedre cu apă şi vărsaţi-le pe arderea de tot şi pe lemne." Şi au făcut aşa.

34

Apoi a zis: "Mai faceţi lucrul acesta o dată." Şi l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: "Mai faceţi-l şi a treia oară." Şi l-au făcut şi a treia oară.

35

Apa curgea în jurul altarului, şi au umplut cu apă şi şanţul.

36

În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: "Doamne Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.

37

Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!"

38

Atunci a căzut foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul, şi a supt şi apa care era în şanţ.

39

Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: "Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!"

40

"Puneţi mâna pe prorocii lui Baal", le-a zis Ilie, "niciunul să nu scape!" Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a coborât la pârâul Chison şi i-a înjunghiat acolo.

41

Apoi Ilie a zis lui Ahab: "Suie-te de mănâncă şi bea; căci se aude vuiet de ploaie."

42

Ahab s-a suit să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului şi, plecându-se la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi

43

şi a zis slujitorului său: "Suite-te şi uită-te înspre mare." Slujitorul s-a suit, s-a uitat şi a zis: "Nu este nimic!" Ilie a zis de şapte ori: "Du-te iarăşi."

44

A şaptea oară, slujitorul a zis: "Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om." Ilie a zis: "Suie-te şi spune lui Ahab: "Înhamă şi coboară-te, ca să nu te oprească ploaia."

45

Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car şi a plecat la Izreel.

46

Şi mâna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.