1 Regi 17

1

Ilie, tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu."

2

Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:

3

"Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.

4

Vei bea apă din pârâu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo."

5

El a plecat şi a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.

6

Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara, şi bea apă din pârâu.

7

Dar după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.

8

Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel:

9

"Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească."

10

Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: "Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau."

11

Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: "Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta."

12

Şi ea a răspuns: "Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri."

13

Ilie i-a zis: "Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întâi mie, cu untdelemnul şi făina aceea, o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.

14

Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: "Făina din oală nu va scădea, şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului."

15

Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei şi Ilie.

16

Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

17

După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el.

18

Femeia a zis atunci lui Ilie: "Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?"

19

El i-a răspuns: "Dă-mi încoace pe fiul tău." Şi l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui.

20

Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: "Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?"

21

Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: "Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!"

22

Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el, şi a înviat.

23

Ilie a luat copilul, l-a coborât jos în casă din odaia de sus şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: "Iată, fiul tău este viu."

24

Şi femeia a zis lui Ilie: "Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!"