2 Samuel 18

1

David a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

2

A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub Itai, din Gat. Şi împăratul a zis poporului: "Vreau să ies şi eu împreună cu voi."

3

Dar poporul a zis: "Să nu ieşi! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră; şi când vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu eşti ca zece mii dintre noi, şi acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate."

4

Împăratul le-a răspuns: "Voi face ce credeţi că este mai bine." Şi împăratul a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieşea cu sutele şi miile.

5

Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: "Pentru dragostea pe care o aveţi faţă de mine, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!" Şi tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.

6

Poporul a ieşit în câmp înaintea lui Israel, şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.

7

Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David şi a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.

8

Lupta s-a întins pe tot ţinutul, şi pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia.

9

Absalom s-a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a pătruns sub ramurile încâlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spânzurat între cer şi pământ, şi catârul care era sub el a trecut înainte.

10

Un om, văzând lucrul acesta, a venit şi a spus lui Ioab: "Iată, am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar."

11

Şi Ioab a zis omului care i-a adus ştirea aceasta: "L-ai văzut! De ce, dar, nu l-ai tăiat pe loc? Ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi un brâu."

12

Dar omul acela a zis lui Ioab: "Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de sicli de argint, n-aş pune mâna pe fiul împăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ţi-a dat-o împăratul ţie, lui Abişai şi lui Itai: "Luaţi seama fiecare la tânărul Absalom!"

13

Şi dacă l-aş fi omorât mişeleşte, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului, şi tu însuţi ai fi fost împotriva mea."

14

Ioab a zis: "Nu voi zăbovi atâta cu tine!" Şi a luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viaţă în mijlocul stejarului.

15

Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât.

16

Ioab a sunat din trâmbiţă; şi poporul s-a întors, încetând astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.

17

Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii şi au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui. –

18

Pe când trăia, Absalom îşi ridicase un stâlp de aducere aminte în Valea Împăratului. Căci zicea: "N-am fii, prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu." Şi a pus numele său stâlpului, care şi astăzi se numeşte stâlpul lui Absalom. –

19

Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: "Lasă-mă să dau fuga şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmaşilor săi."

20

Ioab i-a zis: "Nu tu ai să duci veştile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi, fiindcă fiul împăratului a murit."

21

Şi Ioab a zis lui Cuşi: "Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut." Cuşi s-a închinat înaintea lui Ioab şi a dat fuga.

22

Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăşi lui Ioab: "Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi." Şi Ioab a zis: "Pentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ţi va fi de folos."

23

"Orice s-ar întâmpla vreau să alerg", a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i-a zis: "Dă fuga!" Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce în câmpie şi a luat-o înaintea lui Cuşi.

24

David şedea între cele două porţi. Caraula s-a dus pe acoperişul porţii spre zid; a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om alerga singur singurel.

25

Caraula a strigat şi a dat de ştire împăratului. Împăratul a zis: "Dacă este singur, aduce veşti." Şi omul acela se apropia din ce în ce mai mult.

26

Caraula a văzut un alt om alergând; a strigat la portar: "Iată un om aleargă singur singurel." Împăratul a zis: "Şi el aduce veşti."

27

Caraula a zis: "Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc." Şi împăratul a zis: "Este un om de bine şi aduce veşti bune."

28

Ahimaaţ a strigat şi a zis împăratului: "Este bine de tot!" S-a închinat înaintea împăratului cu faţa până la pământ şi a zis: "Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău care a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru, împăratul."

29

Împăratul a zis: "Tânărul Absalom este bine, sănătos?" Ahimaaţ a răspuns: "Am văzut o mare învălmăşeală, când a trimis Ioab pe slujitorul împăratului şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era."

30

Şi împăratul a zis: "Stai acolo la o parte." Şi Ahimaaţ a stat deoparte.

31

Îndată a sosit Cuşi. Şi a zis: "Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ţi-a făcut dreptate, scăpându-te din mâna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta."

32

Împăratul a zis lui Cuşi: "Tânărul Absalom este bine, sănătos?" Cuşi a răspuns: "Ca tânărul acesta să fie vrăjmaşii domnului meu, împăratul, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta ca să-ţi facă rău!"

33

Atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porţii şi a plâns. Pe când mergea, zicea: "Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!"