2 Samuel 14

1

Ioab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după Absalom.

2

A trimis să aducă din Tecoa o femeie iscusită şi i-a zis: "Fă-te că plângi şi îmbracă-te în haine de jale; nu te unge cu untdelemn şi fii ca o femeie care de multă vreme plânge după un mort.

3

Să te duci astfel la împărat şi să-i vorbeşti aşa şi aşa." Şi Ioab i-a spus ce trebuia să zică.

4

Femeia aceea din Tecoa s-a dus să vorbească împăratului. A căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi a zis: "Împărate, scapă-mă!"

5

Împăratul i-a zis: "Ce ai?" Ea a răspuns: "Da, sunt văduvă, bărbatul mi-a murit!

6

Roaba ta avea doi fii; amândoi s-au certat pe câmp şi n-a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celălalt şi l-a omorât.

7

Şi iată că toată familia s-a ridicat împotriva roabei tale, zicând: "Scoate încoace pe ucigaşul fratelui său! Vrem să-l omorâm, pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor!" Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai rămâne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume, nici urmaş viu pe faţa pământului."

8

Împăratul a zis femeii: "Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine."

9

Femeia din Tecoa a zis împăratului: "Asupra mea, împărate, domnul meu, şi asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul şi scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit."

10

Împăratul a zis: "Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine, şi nu se va mai atinge de tine."

11

Ea a zis: "Să-şi aducă aminte împăratul de Domnul Dumnezeul tău, pentru ca răzbunătorul sângelui să nu mărească prăpădul şi să nu mi se nimicească fiul!" Şi el a zis: "Viu este Domnul, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!"

12

Femeia a zis: "Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul." Şi el a zis: "Vorbeşte!"

13

Femeia a zis: "Pentru ce gândeşti tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca şi vinovat când nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a gonit?

14

Trebuie negreşit să murim şi vom fi ca nişte ape vărsate pe pământ, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui.

15

Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnului meu, am venit pentru că poporul m-a înspăimântat. Şi roaba ta a zis: "Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.

16

Da, împăratul va asculta pe roaba sa, ca să scape din mâna celor ce caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu."

17

Roaba ta a zis: "Cuvântul domnului meu, împăratul, să-mi dea odihnă. Căci domnul meu, împăratul, este ca un înger al lui Dumnezeu, gata să audă binele şi răul. Şi Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine."

18

Împăratul a răspuns şi a zis femeii: "Nu-mi ascunde ce te voi întreba." Şi femeia a zis: "Să vorbească domnul meu, împăratul!"

19

Împăratul a zis atunci: "Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?" Şi femeia a răspuns: "Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nicio abatere nici la dreapta, nici la stânga de la tot ce a zis domnul meu, împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit şi a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte.

20

Ca să dea o altă înfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atât de înţelept ca şi un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pământ."

21

Împăratul a zis lui Ioab: "Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te, dar, de adu înapoi pe tânărul Absalom."

22

Ioab a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi a binecuvântat pe împăratul. Apoi a zis: "Robul tău cunoaşte azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvântul robului său."

23

Ioab s-a sculat, a plecat în Gheşur şi a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim.

24

Dar împăratul a zis: "Să se ducă în casa lui şi să nu-mi vadă faţa." Şi Absalom s-a dus în casa lui şi n-a văzut faţa împăratului.

25

Nu era om în tot Israelul aşa de vestit ca Absalom în privinţa frumuseţii lui; din talpa piciorului până în creştetul capului, n-avea niciun cusur.

26

Când îşi tundea capul – şi-l tundea în fiecare an, pentru că părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului.

27

Lui Absalom i s-au născut trei fii şi o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip.

28

Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă faţa împăratului.

29

Apoi a chemat pe Ioab, să-l trimită la împăratul: dar Ioab n-a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară; şi Ioab tot n-a vrut să vină.

30

Absalom a zis atunci slujitorilor lui: "Vedeţi, ogorul lui Ioab este lângă al meu; are orz pe el; duceţi-vă şi puneţi-i foc." Şi slujitorii lui Absalom au pus foc câmpului.

31

Ioab s-a sculat şi s-a dus la Absalom acasă. Şi i-a zis: "Pentru ce au pus slujitorii tăi foc câmpului meu?"

32

Absalom a răspuns lui Ioab: "Iată, ţi-am trimis vorbă şi ţi-am zis: "Vino aici, şi te voi trimite la împărat să-i spui: "Pentru ce m-am întors din Gheşur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu şi acum acolo." Doresc acum să văd faţa împăratului; şi dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare."

33

Ioab s-a dus la împărat şi i-a spus lucrul acesta. Şi împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui. Împăratul a sărutat pe Absalom.