2 Samuel 13

1

După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o.

2

Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după sora sa Tamar; căci era fecioară şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.

3

Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.

4

El i-a zis: "Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?" Amnon i-a răspuns: "Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom."

5

Ionadab i-a zis: "Culcă-te în pat şi fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: "Dă voie surorii mele Tamar, să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd şi s-o iau din mâna ei."

6

Amnon s-a culcat şi s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis împăratului: "Te rog, să vină sora mea Tamar să facă două turte sub ochii mei şi să le mănânc din mâna ei."

7

David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: "Du-te în casa fratelui tău Amnon şi pregăteşte-i o mâncare."

8

Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui şi le-a copt;

9

luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: "Scoateţi pe toată lumea afară." Şi toată lumea a ieşit afară de la el.

10

Atunci Amnon a zis Tamarei: "Adu-mi mâncarea în odaie şi s-o mănânc din mâna ta." Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a dus fratelui său Amnon, în odaie.

11

Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o şi i-a zis: "Vino, soro, şi culcă-te cu mine."

12

Ea i-a răspuns: "Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta.

13

Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta."

14

Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s-a culcat cu ea.

15

Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Şi i-a zis: "Scoală-te şi du-te!"

16

Ea i-a răspuns: "Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă."

17

El n-a vrut s-o asculte şi, chemând băiatul care-i slujea, a zis: "Izgoneşte de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară şi încuie uşa după ea!"

18

Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.

19

Tamar şi-a presărat cenuşă pe cap şi şi-a sfâşiat haina pestriţă; a pus mâna în cap şi a plecat ţipând.

20

Fratele ei Absalom i-a zis: "A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta." Şi Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.

21

Împăratul David a aflat toate aceste lucruri şi s-a mâniat foarte tare.

22

Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentru că necinstise pe sora sa Tamar.

23

După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lângă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului.

24

Absalom s-a dus la împărat şi a zis: "Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău."

25

Şi împăratul a zis lui Absalom: "Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu." Absalom a stăruit de el; dar împăratul n-a vrut să se ducă şi l-a binecuvântat.

26

Absalom a zis: "Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi." Împăratul i-a răspuns: "Pentru ce să vină el cu tine?"

27

În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.

28

Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: "Luaţi seama când se va înveseli inima lui Amnon de vin şi când vă voi zice: "Loviţi pe Amnon!" atunci să-l omorâţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari şi arătaţi-vă oameni de inimă!"

29

Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit.

30

Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom a ucis pe toţi fiii împăratului şi că n-a mai rămas niciunul din ei.

31

Împăratul s-a sculat, şi-a rupt hainele şi s-a culcat pe pământ, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâşiate.

32

Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvântul şi a zis: "Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom, din ziua când Amnon a necinstit pe sora sa Tamar.

33

Să nu se mai muncească, dar, împăratul, domnul meu, cu gândul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit."

34

Absalom a fugit. Şi tânărul pus de strajă a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.

35

Ionadab a zis împăratului: "Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău."

36

Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul şi au plâns; şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plâns mult.

37

Absalom fugise şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jelea în fiecare zi pe fiul său.

38

Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese după ce fugise.

39

Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon.