Geneza 37

1

Iacov a locuit în ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.

2

Iată istoria lui Iacov: Iosif, la vârsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.

3

Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă.

4

Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toţi şi au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.

5

Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult.

6

El le-a zis: "Ia ascultaţi ce vis am visat!

7

Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui."

8

Fraţii lui i-au zis: "Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi?" Şi l-au urât şi mai mult, din pricina viselor lui şi din pricina cuvintelor lui.

9

Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: "Am mai visat un vis! Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea."

10

L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: "Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea ta?"

11

Fraţii săi au început să-l pizmuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.

12

Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.

13

Israel a zis lui Iosif: "Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei." "Iată-mă, sunt gata", a răspuns el.

14

Israel i-a zis: "Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine; şi adu-mi veşti." L-a trimis astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.

15

Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: "Ce cauţi?"

16

"Caut pe fraţii mei", a răspuns Iosif; "spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?"

17

Şi omul acela a zis: "Au plecat de aici; căci i-am auzit spunând: "Haidem la Dotan." Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan.

18

Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.

19

Ei au zis unul către altul: "Iată că vine făuritorul de vise!

20

Veniţi acum să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui."

21

Ruben a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: "Să nu-i luăm viaţa!"

22

Ruben le-a zis: "Să nu vărsaţi sânge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustiu şi nu puneţi mâna pe el." Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său.

23

Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.

24

L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

25

Apoi au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau în Egipt.

26

Atunci Iuda a zis fraţilor săi: "Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sângele?

27

Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor şi să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră." Şi fraţii lui l-au ascultat.

28

La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut, cu douăzeci de sicli de argint, ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.

29

Ruben s-a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt hainele,

30

s-a întors la fraţii săi şi a zis: "Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?"

31

Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi înjunghiind un ţap, i-au înmuiat haina în sânge.

32

Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punând să-i spună: "Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu."

33

Iacov a cunoscut-o şi a zis: "Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!"

34

Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său.

35

Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie; dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: "Plângând mă voi coborî la fiul meu în Locuinţa morţilor." Şi plângea astfel pe fiul său.

36

Madianiţii l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui faraon, şi anume căpetenia străjerilor.