Geneza 31

1

Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta."

2

Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.

3

Atunci Domnul a zis lui Iacov: "Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine."

4

Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea la câmp, la turma lui.

5

El le-a zis: "După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.

6

Voi însevă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.

7

Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească.

8

Ci când zicea el: "Mieii pestriţi să fie simbria ta", toate oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: "Mieii bălţaţi să fie simbria ta", toate oile făceau miei bălţaţi.

9

Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie.

10

Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi erau bălţaţi, pestriţi şi seini.

11

Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: "Iacove!" "Iată-mă", am răspuns eu.

12

El a zis: "Ridică ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.

13

Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere."

14

Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: "Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?

15

Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii?

16

Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu."

17

Iacov s-a sculat şi a pus pe copiii şi nevestele sale călare pe cămile.

18

Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea: turma pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său, Isaac, în ţara Canaan.

19

Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;

20

şi Iacov a înşelat pe Laban, arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa.

21

A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Râul şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.

22

A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.

23

Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaad.

24

Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, arameul, şi i-a zis: "Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!"

25

Laban a ajuns, dar, pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul, cu fraţii lui, pe muntele Galaad.

26

Atunci Laban a zis lui Iacov: "Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia?

27

Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cântecelor, în sunet de timpane şi lăută.

28

Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat.

29

Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: "Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!"

30

Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?"

31

Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: "Am fugit fiindcă-mi era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.

32

Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale şi ia-ţi-l." Iacov nu ştia că Rahela îi furase.

33

Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii şi a intrat în cortul Rahelei.

34

Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic.

35

Ea a zis tatălui său: "Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor." A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii.

36

Iacov s-a mâniat şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul şi i-a zis: "Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu de mă urmăreşti cu atâta înverşunare?

37

Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi!

38

Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stârpit şi n-am mâncat berbeci din turma ta.

39

Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea.

40

Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi.

41

Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.

42

Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele şi ieri noapte a rostit judecata."

43

Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: "Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au născut?

44

Vino să facem amândoi un legământ, şi legământul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine!"

45

Iacov a luat o piatră şi a pus-o ca stâlp de aducere aminte.

46

Iacov a zis fraţilor săi: "Strângeţi pietre." Ei au strâns pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă.

47

Laban a numit-o Iegar-Sahaduta şi Iacov a numit-o Galed

48

Laban a zis: "Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine!" De aceea i-au pus numele Galed.

49

Se mai numeşte şi Miţpa pentru că Laban a zis: "Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul.

50

Dacă vei asupri pe fetele mele şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine."

51

Laban a zis lui Iacov: "Iată movila aceasta şi iată stâlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.

52

Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău.

53

Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi." Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.

54

Iacov a adus o jertfă pe munte şi a poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat şi au rămas toată noaptea pe munte.

55

Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele şi i-a binecuvântat. Apoi a plecat şi s-a întors la locuinţa lui.