Bibliei Plan De Citire
Май 26


1 Samuel 4:1-21
1. Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoştinţa întregului Israel. Israel a ieşit înaintea filistenilor ca să lupte împotriva lor. Au tăbărât lângă Eben-Ezer, şi filistenii tăbărâseră la Afec.
2. Filistenii s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel, şi lupta a început. Israel a fost bătut de filisteni, care au omorât pe câmpul de bătaie aproape patru mii de oameni.
3. Poporul s-a întors în tabără, şi bătrânii lui Israel au zis: "Pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuţi astăzi de filisteni? Haidem să luăm de la Silo chivotul legământului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru şi să ne izbăvească din mâna vrăjmaşilor noştri."
4. Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legământului Domnului oştirilor, care şade între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legământului lui Dumnezeu.
5. Când a intrat chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s-a cutremurat pământul.
6. Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de filisteni, şi au zis: "Ce înseamnă strigătele acestea care răsună în tabăra evreilor?" Şi au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără.
7. Filistenii s-au temut, pentru că au crezut că Dumnezeu venise în tabără. "Vai de noi!", au zis ei, "căci n-a fost aşa ceva până acum.
8. Vai de noi! Cine ne va izbăvi din mâna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia au lovit pe egipteni cu tot felul de urgii în pustiu.
9. Întăriţi-vă şi fiţi oameni, filistenilor, ca nu cumva să fiţi robi evreilor, cum v-au fost ei robi vouă: fiţi oameni şi luptaţi!"
10. Filistenii au început lupta, şi Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrângerea a fost foarte mare, şi din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeştri.
11. Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.
12. Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie şi a venit la Silo, în aceeaşi zi cu hainele sfâşiate şi cu capul acoperit cu ţărână.
13. Când a ajuns, Eli aştepta stând pe un scaun lângă drum, căci inima îi era neliniştită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a dat de veste, şi toată cetatea a strigat.
14. Eli, auzind aceste strigăte, a zis: "Ce însemnă zarva aceasta?" Şi îndată omul a venit şi a adus lui Eli vestea aceasta.
15. Şi Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii întunecaţi şi nu mai putea să vadă.
16. Omul a zis lui Eli: "Vin de pe câmpul de bătaie, şi din câmpul de bătaie am fugit astăzi." Eli a zis: "Ce s-a întâmplat, fiule?"
17. Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: "Israel a fugit dinaintea filistenilor, şi poporul a suferit o mare înfrângere; şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, şi chivotul Domnului a fost luat."
18. Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; şi-a rupt ceafa şi a murit, căci era om bătrân şi greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani.
19. Nora sa, nevasta lui Fineas, era însărcinată şi sta să nască. Când a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei şi despre moartea bărbatului ei, s-a încovoiat şi a născut, căci au apucat-o durerile naşterii.
20. Când trăgea să moară, femeile care erau lângă ea i-au zis: "Nu te teme, căci ai născut un fiu!" Dar ea n-a răspuns şi n-a luat seama la ce i se spunea.
21. A pus copilului numele I-Cabod zicând: "S-a dus slava din Israel!" Spunea lucrul acesta din pricina luării chivotului lui Dumnezeu şi din pricina socrului şi bărbatului ei.

1 Samuel 5:1-12
1. Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu şi l-au dus din Eben-Ezer la Asdod.
2. După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au dus în casa lui Dagon şi l-au aşezat lângă Dagon.
3. A doua zi, asdodienii, care se sculaseră dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ, înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon şi l-au pus înapoi la locul lui.
4. Şi a doua zi, sculându-se dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ, înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon şi cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag şi nu-i rămăsese decât trunchiul.
5. De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.
6. Mâna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod şi i-a pustiit; i-a lovit cu bube la şezut, atât în Asdod, cât şi în ţinutul lui.
7. Când au văzut că aşa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: "Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămână la noi, căci mâna Lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeul nostru."
8. Şi au trimis şi au adunat la ei pe toţi domnitorii filistenilor şi au zis: "Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?" Domnitorii au răspuns: "Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel." Şi au dus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.
9. Dar după ce a fost dus acolo, mâna Domnului a apăsat asupra cetăţii, şi a fost o mare groază; a lovit pe oamenii cetăţii de la mic la mare, şi au avut o spuzenie de bube la şezut.
10. Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Când a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, ecroniţii au strigat: "Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru."
11. Şi au trimis şi au strâns pe toţi domnitorii filistenilor şi au zis: "Trimiteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi şi poporul nostru." Căci în toată cetatea era o groază de moarte, şi mâna lui Dumnezeu apăsa cu putere.
12. Oamenii care nu mureau erau loviţi cu bube la şezut, şi ţipetele cetăţii se înălţau până la cer.

Psalmi 54:1-7
1. (Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu corzi. O cântare a lui David. Făcută când au venit zifiţii să spună lui Saul: "Ştiţi că David şade ascuns printre noi?") Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău şi fă-mi dreptate, prin puterea Ta!
2. Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule, ia aminte la cuvintele gurii mele.
3. Căci nişte străini s-au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa; ei nu se gândesc la Dumnezeu. – (Oprire)
4. Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu!
5. Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei; nimiceşte-i în credincioşia Ta!
6. Atunci Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie, voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;
7. căci El mă izbăveşte din toate necazurile, şi cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.

Proverbe 15:12-13
12. Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –
13. O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –

Luca 21:1-19
1. Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie.
2. A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bănuţi.
3. Şi a zis: "Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi;
4. căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat, din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască."
5. Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:
6. "Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată."
7. "Învăţătorule", L-au întrebat ei, "când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?"
8. Isus a răspuns: "Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: "Eu sunt Hristosul" şi "Vremea se apropie." Să nu mergeţi după ei.
9. Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată."
10. "Apoi", le-a zis El, "un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.
11. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume; vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer.
12. Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.
13. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.
14. Ţineţi bine minte să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde;
15. căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.
16. Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.
17. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.
18. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde.
19. Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.