Biblia într-un an
Septembrie 24


Cântarea Cântărilor 1:1-17
1. Cântarea cântărilor făcută de Solomon.
2. Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
3. mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată, de aceea te iubesc pe tine fetele!
4. Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui… Ne vom înveseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit.
5. Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului şi cum sunt covoarele lui Solomon.
6. Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.
7. Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? –
8. Dacă nu ştii, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor.
9. Cu iapa înhămată la carele lui faraon te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
10. Ce frumoşi îţi sunt obrajii în mijlocul lănţişoarelor de la gât şi ce frumos îţi este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
11. Îţi vom face deci lănţişoare de aur cu stropituri de argint. –
12. Cât stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul.
13. Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir care se odihneşte între ţâţele mele.
14. Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă din viile din En-Ghedi. –
15. Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti cu ochii tăi de porumbiţă! –
16. Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! –
17. Cedrii sunt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sunt pardoselile noastre. –

Cântarea Cântărilor 2:1-17
1. Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –
2. Ca un crin în mijlocul spinilor aşa este iubita mea între fete. –
3. Ca un măr între copacii pădurii aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4. El m-a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
5. Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.
6. Să-şi pună mâna stângă sub capul meu şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! –
7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea! –
8. Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munţi, săltând pe dealuri.
9. Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.
10. Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: "Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus.
12. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.
13. Se pârguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
14. Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta, plăcută."
15. Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare.
16. Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini.
17. Până la răcoarea zilei şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munţii ce ne despart.

Psalmi 104:1-9
1. Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
2. Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
3. Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului.
4. Din vânturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
5. Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
6. Tu îl acoperiseşi cu Adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
7. dar la ameninţarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8. suindu-se pe munţi şi coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu.
9. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.

Proverbe 24:15-16
15. Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit şi nu-i tulbura odihna.
16. Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.

1 Corinteni 11:17-34
17. Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.
18. Mai întâi de toate, aud că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred,
19. căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.
20. Când vă adunaţi, dar, în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi Cina Domnului.
21. Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul este beat.
22. Ce? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.
23. Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine.
24. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: "Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea."
25. Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: "Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el."
26. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
27. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.
28. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.
29. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.
30. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.
31. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.
32. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.
33. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
34. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.